De-a renega realu-mi este crima
Și de-a mă pierde-n vagi imaginații
De-a nu simți durere-acestei nații
Și-a nu roti spre jalea-i zilnic rima.

Dar ce rostiri, când se despoaie frații,
Mai merit-a fi spuse...?! Moartă-i stima
De neam. Regina țării e centima,
Toți banului doresc să-i intre-n grații.

Și eu visez adeseori avere,
Dar mi-aș dori-o pe sărmani s-ajut.
Azi cel ce are tot mai multe cere,

Iar cei săraci abia rezistă-n lut
Cu foamea dănțuindu-le-n viscere.
Primesc bogații din Infern salut...