Dragă, fiică de zei,
Posomorâtă de ei,
Ia vino, de vrei
Într-al meu lăcaș,

Te țin deoparte
De ospăț și de bucate
Și de mine-n parte
Într-o altă lume,

Ce rost, să-ntreb "De ce?",
Când fără pricepere,
Încă bocesc stepele
Dintr-al meu lăcaș,

Ce rost, să-ntreb "Unde e?",
Când cu ochii minții
Încă număr răniții
Dintr-o altă lume,

Și-am zis:

"- Să nu șovăi, dragă
Dup-o lume beteagă,
Vei avea și tu cuvântul,
Și lumea, și lăcașul.
Cu rândul."