ÃŽntr-un aperitiv de stele
Se ridica Luna-n fașă
Peste bolta cea uriașă,
Luminând un dans de iele.

Eu le urmăresc tăcut,
Dansul lor nu mă atrage
Și niciuna nu îmi place;
ÃŽmi amintesc de trecut...

Greierii îmi cântă-n cor,
Acompaniând o broască;
Și-o față bisericească
Trage un clopot de zor.

Toate îmi zgârie timpanul,
Și îmi vine să mă duc
Să ascult un cântec mut,
Să îmi înece amarul.

Unde ești și ce faci oare?
Unii spun că mă urăști;
Toate astea sunt povești,
Toate astea-s trecătoare.

Însă tot ce-am trăit noi
Nu sunt poezii sau basme,
Sunt amintirile noastre...
Sunt trăirile în doi.

Deși alții vor distruge
Ce-am iubit și ce avem,
Ce-am făcut și ce creem
Nu ne vor putea înfrânge.

Te aștept seară de seară,
Și tot sper că vei veni;
Bolta,cerul sunt pustii,
Luna seceră secară...