Vorbit-am îndeajuns de moarte. Traiul
Pe-acest umil pământ își cere locul
Și rar să faci în veșnicie trocul,
O clipă-două vinzi la schimb cu raiul.

Îndestulezi tristețea pe alocul
Și în amar înmoi adesea graiul
Gândești în spus netemător "erai"-ul
Dar Vieții dai simbrie și-i faci jocul.

Și noaptea caldă-i plină de fiire
Pe gură, dragă, dulce te sărut
Tu mă întrebi de vreau să îți fiu mire

Căci de mireasă tot nu te-am cerut.
Privesc la tine-n taină, cu uimire
Ești doar himeră, infinitul vrut.