Tu, crezi că mă apasă
plecarea verii? .Nu.
Nimic,nu mă inspiră,
Nici toamna,și nici tu.

Eu, simt ca o povară
Acest,pustiu de vănt,
Ca frunzele obosite
Întinse pe pământ.

Și, nu vreau să mă laud
Că o să-mi fie greu
Cănd voi citi doar ploaia
Plăngând la geamul meu.