pleoapele încă se desfac
da da încă se desfac
ochii îmi privesc în tăcere
clipele ce se crucifică pe liniile palmei
fiecare înviind din moartea sa o altă clipă
culorile se dezbracă între morțile lor
de întuneric

inima continuă să bată
exact ca în timpul potopului
mâinile mă ajută și acum
să-mi acopăr ochii
între plecăciuni

tăcerea
vine într-un șervețel alb
să-mi șteargă petele