ce frumos se scutură toamna
peste mine
frunzele au făcut coroană
un tei
se închină
trăgând soarele după el
și vrăbiile după el
tulbură norii care picotind
au căzut din scaune
parcă mă plâng
toate suspinele m-au asediat
vântul mă spulberă
credeam că e liniște aici
sub tufănele

resturi de memorie

ziua se stinge
ca un opaiÈ›

(27 sept. 2010)