Motanul meu a copt în vatră mere,
din pomul lui Adam.

Cu gând viclean și ochi scăpărători mă-ndeamnă
să le întorc în mare taină,
cu-obrazul de zăpadă, pieptul gol,
prin focul amintirii, rostogol.

Boticul umed ca-n sărut mă-mpinge
să iau din vatră mărul care frige.

Pe loc, ca jarul, palma mi-a rănit
un tânăr măr - frumos, dar otrăvit.

Morala:
Motanul- frate șarpelui îi este,
De la-nceput, din biblică poveste.

7.03.2009