Te-am privit...
Și o scînteie s-a aprins.
M-ai privit...
Și o lume ai cuprins.
Ce-ai văzut?
-O lumină ce străbate o eternitate.
Ce-am văzut?
-Lumea ta scufundată-n luciditate.
Ce-ai simțit?
-Universul coborând pe Pământ.
Ce-am simțit?
-O adormire între vis și gând.
De ce m-ai oprit?
-Ca sa-ti simt zbuciumul in bratele mele.
De ce m-am oprit?
-Ca să-ți văd sufletul sugrumat de placere.
De ce m-ai eliberat?
-Căci te chinuiam.
De ce m-am eliberat?
-Căci te mințeam.
De ce încă te mai privesc?
De ce încă mă mai privești?
Ce-a fost și ce va fi?
De ce nu ne putem uni?...