-Am fost contemporan cu Păunescu!
O spunem toți si ne mândrim cu asta,
Îl preamărim și-l punem la icoane -
Tămâie-i rima lui ce umple casa.

A trebuit ca moartea crud să stingă
Flacăra vie ce-i acum tăciune,
Ca noi să ne trezim din marea comă -
Resuscitați din tragica beție.

Azi plângem întristați imensa torță
Ce ne-a-ncălzit în nopți dormite-afară,
Cenușa ei în lut acum coboară -
Lumina sus la stele se întoarce.