Aroma pădurii


Era mult mai înaltă ca mine
Și înota ca un delfin
M-a acceptat în preajma ei
Din curiozitate

Parcă pluteam prin Marea Nordului
Când o priveam
Uneori îi miroseam părul
Deși ud păstra aroma pădurii
de conifere

Ne înțelegeam prin semne
Știa doar suedeza
Eu ... nici atâta
Eram însă fericiți

Vacanța s-a sfârșit repede
Și a plecat la Malmo
Lăsându-mi adresa
Pentru corespondență

Mi-au trebuit multe zile
Până am mers la poștă
Plicul conținea o coală albă
Îmbibată cu multe picături de propolis

Era o parte din pădurile
Pe unde umblasem în pastoral cu stupii
Era o scrisoare de dragoste
Fără cuvinte

Ea n-a înțeles asta
A aruncat hârtia
Enervată la culme
De lipsa mea de imaginație