O, dulce copilărie-
floare de salcâm,
Îți simt mireasma pururi,
mai vie ca nicicând.
De ce pleci, tu, copilărie,
Și ma lași încă visând?
Nu te du, copilărie!
Mai ramâi-
copil mai sînt.

O, frumoasă, copilărie-
maică îmi rămâi,
Îți simt încă pe creștet
a ta mână mângâind.
De ce pleci, tu, copilărie,
Și ma lași din nou plângând?
Nu te du, copilărie,
Mai rămâi-
copil mai sînt.

Azi viața îmi surâde-
surâs de primăvară.
Azi soarta ma înfioară,
mai crudă mi se pare.
Azi sînt om în devenire,
Mai tare suspinând.
Revino, tu, copilărie,
Căci în suflet-
copil mai sînt!