Privesc un trandafir uitat în mâna mea
Și simt săgeata în inimă
a iubirii.
Adun veșmântul de mătase purpuriu
Și-l număr de o veșnicie...
Vreau să ating infinitul iubirii,
Dar nu mai am putere.
Iar când soarele mă orbi cu ultima sa rază,
Trandafirului îi îngălbeni ultima speranță,
Și cu prima mireasmă dăruită
se ofili...
Privesc un trandafir ofilit în mâna mea
Și simt sufletu-mi gol
de iubire,
Căci am numărat o veșnicie
tainele iubirii.