Iar acum, căci soarele a apus
Am doar cuvinte și atât de spus
A trecut totul, precum o clipă
A trecut fericirea, risipită.

Credeam doar în iubirea de atunci
A dispărut valul, izbit de stănci
Iar a rămas doar scrum spre sfărșit
A rămas o amintire, un mit.

Și frunze uscate cad peste trecut
Se aștern peste amintiri, încăt
Melancolia toamnei sfărșește
Din nou iarnă, frigul mă trezește.

Mă-ncălzesc nopțile ce au pierit
Dar totul e trecut, e doar sfărșit
Cu lacrimi reci, regrete nespuse
Poze cu noi, arse...apuse.