Nu mai pot deosebi întunericul de lumină,
Căci lumina se stinge în întuneric.
Nu mai pot spune adevărul,
Căci adevărul se transformă în minciună.
Nu mai cred în bine,
Căci puterea sa se pierde în beznă.

Și privesc în roșu lumea asta oarbă,
Căci legată a fost o veșnicie.
Și mi se întunecă orizontul,
Și mi se înăbușă vorbirea…
Aș vrea să fug în nemurire…
Dar ața mea se sfarmă
În ale mele mâini…

Aș vrea să pot iubi cu înflăcărare,
Dar iubirea nu mai are farmec;
Aș vrea să pot simți în depărtare,
Dar sufletul e liber;
Aș vrea să mai pot trăi în astă lume mare,
Dar nu mai exist…