Mergeam grăbit, noaptea-i lăsată,
Spre iarmaroc, vroiam să vând
O pânză galbenă c-o fată
Ce-mi apărea ades în gând.

Era o pânză fin lucrată,
Găsită-n raft la amanet,
Cu inima penel pictată,
O tânără făcând balet.

Un amărât, cerșind pe stradă,
M-a tras de mânecă ușor,
Vroia în palma lui să vadă
Căzând un ban strălucitor.

Am tresărit cuprins de frică,
Mi-am aruncat privirea-n jos,
Lovindu-l peste mâna mică
Cu un baston din abanos.

Haine murdare, rău boțite,
Croite dintr-un vechi postav,
Pe umeri plete răvășite
Acopereau un trup firav.

Lângă picioare, o vioară
Și-o ramă goală de tablou,
Ce strălucea dată cu ceară,
Furată noaptea din cavou.

O rază lină de lumină
Pornea din ochi înlăcrimați,
Pe scenă-n gând o balerină
Dansa în ochii-i migdalați.

Prin ceața deasă, în surdină,
Treceau - fantome - cei bogați,
Ce biciuiau mergând la cină
Nălucile de cai mascați.

Pe-o bancă veche, ruginită,
Stau nemișcat sub felinar,
Teama din piept mi-e risipită
De vocea omului hoinar.

-Mă doare când lovești, străine!
Sunt încă ființă, nu un sac...
Am fost cândva tânăr ca tine,
Purtam costum, joben și frac.

Am învățat la școli înalte,
Eram un chipeÈ™ cavaler,
Aveam moșii, păduri, palate,
Dar iată-mă acum mizer!

Umblam hai-hui prin cazinouri,
Pe negru viața îmi jucam,
Pierdeam mereu, vindeam tablouri,
În roșu iad mă afundam.

Îmi tot blestem viața deșartă,
Speranța însă n-a murit.
Poate mă duce astă soartă
Din visul gri spre răsărit.

M-am aplecat, lacrimi amare
Cădeau pe brațele-i subțiri,
Pânza i-am dat ca alinare,
Cerșind iertare din priviri.

A luat-o fără ezitare,
Se încadra în rama lui,
Un zâmbet de copil răsare
Pe fața cerșetorului.

Ochi migdalați, cuprinși de toamnă
Se revărsau peste tablou,
Și-a regăsit frumoasa doamnă,
Era bogat, tânăr din nou!