Am adunat lumea între patru pereți.
Am oprit timpul.
Am vorbit cu Universul
Și am atins infinitul.
M-a lovit necunoscutul
Și am căzut la poalele misterului.
În jurul meu s-au proiectat mii de uși închise.
Am deschis una și m-a orbit lumina alteia.
Am tot alergat prin ușile misterului
Și m-am tot chinuit să le deschid
Ca printr-un coridor în albul nesfîrșit.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Am cuprins lumea între patru pereți
albi și goi...
Am eliberat timpul din închisoarea
veșniciei...
Am tot alergat după orizont,
Dar nici măcar privirea nu l-a putut cuprinde...
Azi... o voce seacă îmi șoptește:
"-A venit timpul!"

M-am tot pierdut în lumea misterelor
și m-a uitat Realitatea!...