agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ I know what you're thinking, father
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-12-17 | [This text should be read in romana] |
Oare ti-am povestit despre mine? Nu-mi place sa ma grabesc!
Gasesc de fiecare ca nu am unde si, Desi as gasi, nu vad niciun motiv pentru care as face-o. Iar daca totusi, prin absurd, As avea o motivatie, n-as sti cum se face. Cum te grabesti undeva? Mergi mai repede? Alergi? Ce faci? Sari parleazul? Chiar ajungi la destinatie sau doar te grabesti pentru a fi in statie prea devreme ? Apoi, astepti ? Adica stii tu ce astepti? Trenul, de calatori sau marfar? Momentul? Clipa? Si daca te plictisesti de asteptat si pleci inainte de vreme? Nu mai bine pici la tanc? Punctualitatea, domnilor! Punctualitatea! Si nimic mai mult. Sa zicem. Mai bine sa nu zicem. Nu avem instinctul punctualitatii. Nu avem masura. Nu avem intuitie. Cum am putea avea? Alta intrebare grea din categoria celor care ma plictisesc pur si simplu. Ma-ntreb: de ce simt nevoia sa scriu atatea si atatea prostii? De unde vin? Gasesc ca scrisul ma amuza. Trece timpul foarte .... Mai asculti o muzica, mai scrii, Si nu corectezi nimic. E un nou stil de poezie, poezie libera , moderna, Cu o rima si un ritm aparte, interiorizat si exteriorizat in metru personal. Daca ma intrebi pe mine cati centimetri are un metru iti voi raspunde ca depinde, Depinde de cat vreau sa merg azi sau cu cat vreau sa ma pacalesc ca azi am mai parcurs un pic. Curiosul ma intreaba : un pic din ce? Din ce vreau eu, evident. Iar ce vreau eu e mereu un mister, Chiar si pentru mine. Cu siguranta āstiu altii mai bineā. Ba il vreau, ba nu, ba vreau sa fiu mare, Ba azi parca as vrea sa fiu iar copil, parca sunt din toate cate putin, material mass-media. O revista. Asta sunt, o revista. Putin horoscop, putin sirop, putina lectura si putina filosofie. O istorie , o lume, o viata , o parte. Nimic mai adevarat si totusi nimic mai fals. Trist si totusi atat de amuzant. Sunt o revista pentru cei saraci, publica si ei mizeriile, Frustrarile si rautatile lor. Sunt de o generozitate absurda, le dau bunul de tipar, iar ei dau din coada. Sunt saraci, dar orgoliosi, au si ei mandria lor, scriu pentru ca asa vor , iar nu pentru ca le-as da eu vreun ban. Le-as da sa nu mai scrie, dar asa o scumpa saracie... Domle, dar nu-ti permit sa-i cumperi. V-as mai scrie despre una, despre alta, dar s-a terminat cerneala. Si ea e scumpa, scumpica mica. Asa ca ... am incalecat pe-un nas , daca tot mi l-am luat la purtare, si v-am spus ce nu v-am spus.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy