și m-ai rănit plimbându-mi un vis lângă ureche
când conduceam regal o herghelie-n streche
și m-ai înlănțuit cu un lasou subțire
un bici aveai în gând și pinteni în privire

te prefăceai lupoaică, în stâna mea săreai
și neprihane sacre la piept îmi încălzeai
și mă orbeai cu fildeș de alb nebănuit
eram mustang rebel de zări împătimit

buimacă tresăreai ca dintr-un vis urât
când miroseam a rană de laț sculptat pe gât
și cald îngenuncheai cu umbre grele-n ochi
și-mi descântai de spaime, de plâns și de deochi

Și mă-ndemnai să tropot, iar liber și lejer
deși mureai de frică să nu dispar în cer
eram mustang rebel de zări împătimit
iar tu lupoaică blândă cu nări de hiacint