Mi-ai cerut, privind talazul nebrăzdat de nici o navă,
Unde-și moaie doar aripa zborul unui elcovan,
Să-ți aduc din fundul mării, ca pescarul năzdrăvan,
O minune să desfete nostalgia ta bolnavă.

Și prin valuri translucide cu vibrații de fosfor,
Unde tremură sargasul și se-nalță goemonii,
Lângă stelele de mare cu-nflorirea anemonii,
Scufundat-am în adâncuri dorul meu lampadofor.

Cu lumina într-o mână și într-alta cu tridentul,
Gol, purtând în ochi iubirea și năvodul între dinți,
Dar purtat de amăgirea unei veșnice credințe,
A lăsat să-l năpădească și să-l tragă-n fund curentul.

Pescui ursine rare, mărgărint cu luci de stea,
Pe nisipuri fabuloase ca grădinile Golcundei,
Când, cu soarele, din zare vine cavalcada undei
Cu penașuri de lumină și cu coamele de nea...

Și culese flori de nufăr - ce pe țărm erau meduze -
Scoici trandafirii ursite s-aibă farmec femenin,
Când în adumbrirea zilei valul mării e senin
Și în limpeziri de vise formele devin confuze.

Lumină smaraldul arctic sub ghețarul triumfal,
Duse plasa în azurul însoritelor escale
Și din apa nemișcată până-n ape tropicale
Toate mările cuprinse le aprinse val cu val.

Răscolind prin oceane irizatele vitrine
Cu crengi roșii de coraliu și cu alb mărgăritar,
Dorul meu și-a tras năvodul din talaze pentru tine -
Dar în el găsit-ai numai sarea lacrimei ca dar.