te-am așezat pe un soclu
din pâine caldă
sperând că vei rămâne sus
am refuzat să-mi plec privirea
chiar dacă păsările ciuguleau
și pâinea se frângea umilită de gândurile tale

firimiturile se rostogoleau nevinovate
pe drumul
spre întuneric
dincolo de îndoiala pustnicilor
ei spun că
iubirea nu se măsoară în cuvinte
ci în anafure de suflet
dăruite și primite de aceia care cred în minunea ei

eu cred
că ea nu există
și doare