Dac-aș putea pământul să-l opresc
din rotația lui astrală,
timpul să rămână neschimbat,
în clipa când voi fi cu tine,
să țin în palmă a ta mână
când luna de nori este umbrită
și-ntunericul să fie tot mai des,
să nu revăd priviri tăioase
ce condamnă acest eveniment.

Să mă strecor prin visuri abisale
căutând acel fior pătrunzător
ce viața mi-a întors pe dos;
deși privirea-mi zărea doar flori
prin zăvor mă urmăreau crunți ochi
ce mă sfâșiau din depărtare
și-mi puneau spini în cărare,
mă strecuram mereu, agale,
tot spre visuri abisale.

Viața crudă am să-nfrunt,
dacă voi găsi răspuns
întrebărilor ce mi le-am pus,
căci timpul trece făr' să vreau,
te-ndepărtezi din calea mea
și ai găsit într-o poiană
un parfum suav de floare;
ademenit doar prin miraje,
te-a lăsat făr' de suflare.