îmi ciocăne dimineața în ușă
cu-o muchie de carte
uneori
își caută canarul pierdut
alteori
doar vine cu mâinile ude

mă scoate încet
din lutul galben al camerei
deodată cerul se vede
prin sârme
și romburi
o fetiță se joacă
înalță un clopot
în vânt
și se sperie

se-așează în fotoliu
o scot cu greu din bandaje
mă zgârie ca și cum
aș scotoci într-o tolbă

așa arată
rana închisă
un zmeu se-așează pe ea
și păzește

se uită afară
închizându-mă ușor
grijulie
ascultă scările
cum scârțâie
și ușa podului
lăsându-și steaua de lemn
la-ntâmplare