Mai varsă o lacrimă, hangiu!
De astăzi ți-ai pierdut negoțul.
Pe poarta cu zar ruginiu
Trecător va fi doar hoțul.

ÃŽn camerele pustiite
Se curmă focu-n șemineu,
Mobiliere prăfuite-
Liniștea unui ateu.

Mirosul de mujdei e vis,
Iar taina doinei e pierdută!
Hangiule, azi ți-au închis
Viață frumoasă, viață avută!

Și când, de nicăieri, un ins
Va încerca pragul să-ți treacă,
Tu-i vei răspunde, cu glas stins,
Că nu-i nimic ca altădată!

ÃŽnchinare:

În viață, mulți suntem hangii,
Închiriem odăi din suflet,
Dar noaptea ne dă și hagii,
Ce ne ucid fără de cuget!

S-avem puterea să păstrăm
Odăile deschise larg,
Deși ne ardem și luptăm
Cu cei ce rup, cu cei ce sparg,

Așa e viața de hangiu,
Îți cere mult prea multe patimi;
Nu ești artist ori vizitiu,
Ești, deseori, izvor de lacrimi.