am legat timpul de rădăcinile pământului
caut răspunsuri la întrebări pe care nimeni
nu le va pune vreodată
urmele păsărilor din pietre povestesc
despre nenăscuți
mă simt singură fără lume

și
cu lumea
cerul meu tace

rup strunele unei viori bolnave și plec
după răsărit în apus
calendarul ascultă și numară
zilele când încă nu eram

dacă mă voi întoarce
să mă treziți la sfârșitul poemului