Îmi e frig, îmi e seară,
Îmi e inima afară
Fără zgomot de trup…
Care vis să îl rup?
Și să ardă cu fum,
Foc mocnit pe un drum,
Nepermis de chemări…
De mi-ar fi depărtări!
Dar mă ard căutări…
Care vis să îl rup
Cu măsele de lup?
Și să strig nimănui:
“ Îmi e frig, îmi e vară,
Îmi e inima afară
Fără zgomot de trup…
De-aș fi timp să-ntrerup!”

Dar mi-e gând… și e seară…
Și-o tăcere amară!