aruncă tot pământul peste mine
cu mâna cu piciorul cu toate lopețile din oraș să am
amintire de la tine mai multe decât de la viață dar să știi
oasele astea nu putrezesc sub comanda morții nici a ta
tăinuitorule de trupuri ci doar a jurământului
născut dintr-o mamă pe jumatate dusă

am adus lângă marginea stângă de sicriu toate amantele să-mi fie muze
și peste trecerea de pietoni dintre trotuarul de aici și celălalt/ acum
am pășit pe prima dungă și în urmă se aud strigăte urlete se vede durerea
cum bate din aripi și mă roagă să mai stau
de la a doua dungă pașii sunt tot mai vagi clopotele abia îmi mai răzbat
în gânduri și plăcerea de a zbura devine dependență de libertate

pe marginea dreaptă am o fereastră spre ea
nu o dragoste nu o mamă e doar o femeie și dacă viu nu am avut
în cine să îmi investesc dorurile mort să mă pot travesti într-un iubitor
și să am haremul meu de suflete unde să mă pot tapeta cu cine vreau
orice model să mă prindă orice culoare să îmi scoată chipul la licitație

am trei etaje groparule și nici un lift cu care să te plimbi prin mine
dar tu fumezi liniștit vizavi de o altă cruce
îmi zâmbești mă bați pe umeri și spui că îți sunt de ajuns și scările
nu te grăbești oricum mai e și mâine și poimâine
și tot așa câte un mort

pe care să îl împingi înapoi de unde a ieșit
apoi calm să operezi în pântecul pământului
să scuturi hârlețul să iei banii și să pleci

și parcă nu te mai saturi de moarte niciodată