ceața se întinde spre coastă cât vezi cu ochii

apoi coboară în vălătuci mari pe plajă

ea trage un cufăr printre peștii aruncați de maree

pe un colț de canapea el așteaptă cu mâinile pe genunchi

cu spatele drept ochelarii pe nas semnul să-și facă nod la cravată

cineva îi spune intră pe facebook monica întreabă de tine

lasă-mă cu prostiile vreau să se termine mai repede

să plec

ea nu mai trage de cufăr

o ia înapoi pe bicicletă

i se prinde voalul între spițele roții din spate

pedealeaza cu greu în nisip printre pești

se vede mică de undeva de sus

ei se întâlnesc, apoi, într-o încăpere cu morți

sunt mulți la o masă sau stau în picioare nu contează

discută câte ceva din sartre și iuda e prieten cu toți

vorbesc despre politețe se uită la inception le-a plăcut

dar

strâmbă din nas cumva nemulțumiți apoi se întreabă unii pe alții

ca într-o piesă de teatru nu cumva suntem morți

apoi

cineva se supără pe bune asta nu e viață

aceleași și același lucruri mereu filme facebook tras de cufăr

pedalat după nuntă și iuda prieten cu băieții de treabă

de când te naști până mori aștepți cuminte să se ridice ceața

nu e corect să ne manifestăm toți ca unul

mă revolt a zis bântuim prin urga asta lacul e atât de departe

camionul s-a înțepenit în nisip cum dracului credeți că mai plecăm de aici

pe ceața asta

printre peștii aruncați de maree

nu e corect să ne plictisim de moarte

când el se distrează atât de bine

cu noi

...