În sus și-n jos prin licăr de betele
De fag ne-ntoarcem pân' la poartă, afară
În câmp întrezărim printre zăbrele
Migdalul înflorind a doua oară.

Tot căutând băncile neumbrite
De unde voci străine nu ne-alungă,
În vis ni-s brațe-n cruce împletite,
Asupră-ne-i lumina blândă, lungă.

Recunoștință dăm acelui vânt
Prin vârfuri, razelor spre noi cernându-l,
Cu văz și-auz doar în răgazuri, când
Bat coapte fructele lovind pământul.

(traducere de Grete Tartler)