Nu se consumă, nu moare,
De-un fir mereu atârnă,
Nutrește către soare
Secundă cu secundă.

Și-n al 12-lea ceas
Trezit din neștiință,
Suflet 'cercat m-apas',
Șoptindu-mi o dorință.

Una ce-n piept abundă,
Și-ar vrea ca-ntreaga lume.
Să îi cunoască of-ul
De-l așterne-n volume.

Iar cordu-mi pare-a spune
Că-n el sălășluiește
O margaret-ascunsă
Ce-ntruna înflorește.

Și cu mireasma-i pura
Și-a ei culoare vie,
Îmbrățișare dulce
E tot ce vreau să-mi fie.