Floare de stâncă, floarea mea,
Floarea Craiului, de catifea,
Comoara Carpaților! Dus este, dus,
Bunul meu Iancu, la Vidra de sus.
Am fost la el, mi-a doinit pe o strună
De istorie română,
Din veac înspre veac, aninat-am pe-o geană
Iarba fiarelor,
Transilvană!

Eu sunt, Ardeal, copilul tău,
Sunt nepotul lui Deceneu!
Șuier din frunză, doinesc cu buza,
M-am născut demult, în Sarmisegetuza!

Cu moșii mei, cu părinții, cu frații,
Am înfruntat veacurile și Carpații!
M-au botezat rudele
În câte izvoare
Pornesc să purifice Marea cea Mare.

Ascultă buciumul tunând
Spre împlinirea ultimului gând
Dintr-o iubire ce arde, bat-o vina,
Decând am fost la nuntă,
pe Muntele Găina!


Prinde-ți o hațegana de la Sibiu,
Și vino, mândră, hai cu ea la brâu
Să ne urcăm la Alba
Pe arhitrave,
Și să ne doinim Ardealul,
Pe MureÈ™
Și pe Târnave!