Sudoarea caldă-mi curge pe frunte
Căci despre moarte știu cuvinte multe,
Când soarele-n eclipsă și luna tomnatică
Fac lumina zilei o fiară sălbatică.

Smulge-i inima și întreabă dacă-l doare,
Crapă-i craniul, să știi că nu moare.
Cum un leș respiră și-un demon iubește,
Cum craniul persecută și inima tânjește.

Viermii vieții, ce reneagă avatarul,
Sorb vinul și-ngroapă amarul,
ÃŽi invoc pentru-a dezidera,
Nimic nu-i mai rece ca negura mea.