Noaptea,
Târziu după miezul ei,
Orele,
Pisici leneșe,
Moțăie tolănite
Peste picioarele mele
Ostenite de drum,
De îndelungatul stat vertical.
Uneori se învârte lumea cu mine.
Începe cu lampa din plafon;
Stea pitică gata să moară.
Apoi pereții.
Ferestrele din spatele obloanelor brune
Se rotesc, vibrează, se înalță, coboară.
Am capul într-o centrifugă
De extras gânduri;
Le separă pe cele rele
De cele bune.
Absentă la toate vânzolelile nopții,
Te trezești dimineața târziu
Cu o poftă de viață molipsitoare.
Mă întrebi:
„Cum ai dormit, dragă?
Parcă te ustură ochii!”