in galeria de vise de pe insula spiralata
artistii si-au expus cele mai reusite lucrari;
in fata unora dintre ele, oricine ar fi ramas socat
sau chiar umilit de cat de putin putea el insusi sa viseze.

in centrul orasului, cofetarii au pictat cele mai frumoase
prajituri si, de fapt, au inventat si niste culori noi
pentru tarta de zmeura si placinta cu iaurt,
nemaivorbind de artificiile de mirosuri, care au fost nelipsite.

trompetistul din salonul cu perne s-a depasit pe sine cand
a revolutionat muzica cu noua lui arie, in care a
inghesuit cu maiestrie triluri cunoscute, zgomotul metroului,
geamatul copilei si chiar si un zambet. toate tramvaiele au plans.

iubitul meu m-a intrebat de ce am refuzat sa particip
la festivalul anual al artistilor;(e drept, avusesem in plan
sa concep o lucrare despre sufletul copacilor, dar au devenit
mai secretosi de la o vreme, isi fac provizii de seva si de frunze
si parca se incapataneaza sa existe mai mult-iar pe mine
incapatanarea altora ma plictiseste, mai ales cand vine vorba
de vegetale).

-dar tu nu vezi ca imi plac prea multe si totusi nimic,
ca modelez totul si apoi il faram, i-am raspuns de pe fereastra,
caci era momentul meu de bai de soare; ce rost are sa scriu, sa pictez
sau sa cant, cand daca nu le faci pe toate astea, si inca si mai multe
e ca si cum ai desena pe jumatate o capsuna - am hotarat sa raman
o artista deplina, iar arta mea e viata.