Noaptea asta mi s-a părut atât de lungă,
Încât la început am crezut că nu voi reuși să o trec.
Și totuși,doar azi,mă simt frumos !
Părul meu e mare de tot,cât o prismă sau un paralalelipiped
dreptunghic.
Întunericul rulează precum la cinema,imagini difuze pe ecranul sufletului și al minții. Era filmul vieții mele
Regizor - marele barosan.
Și-mi promiteam cu orele ce se scurgeau precum picăturile de transpirație... și cu cât oceanul din patul meu era mai mare,
cu atât îmi promiteam,că voi fi un om mai bun,dacă voi mai primi o zi și încă o zi și încă un timp.
Toți mușchii se zbăteau în convulsii reci aidoma unui pluton de armată,și-mi promiteam...
Bezmetic trupul alerga din stânga-n dreapta,de sus în jos
Ba chiar,s-a pus și lumânare,din care a început să pice
fierbinte ceară de vise și-mi promiteam...
A fost și o mică furtună,undeva pe la ore necunoscute mie
Când m-am simțit Doamne,atât de puternic
Mi-am dat ceasul de la mână jos,
Și m-am lepădat de timpul tău mincinos
Și m-am făcut zână cu fustiță,ca în reclama cu visele băncii
Am biruit materia ! HA HA Haa ha ha
Am spintecat-o de la rădăcină,fără nicio milă.
Spre zori,ceasul s-a repus pe pielea mea bătrână
Singur,indestructibil,aducându-mi aminte că
Doar azi m-am simțit frumos,iar timpul este legat de mine
cu un contract preplătit,înaintea nașterii mele
Și îl pot răscumpăra doar cu promisiunii.
Și mi-am promis... cu sânge.