Anca citește Shakespeare în dormitorul Dianei.
Îi place să stea culcată pe spate –
coapsele și-au potrivit verticalitatea pereților,
iar buricile degetelor numără pe îndelete
literele care-au fost scrise vara trecută pe tavanul odăii.
„Șai-zeci-și-cin-ci. Șai-zeci-și-șa-se... Opt-zeci-și-no-uă”.

Anca are o siluetă delicată și e grațioasă.
Mi-ar plăcea să o văd cum dansează balet.
Diana încuia ușa să n-o pot vedea,
dar melodia ei aproape mută răzbătea
și asta mă facea să urlu. Deschideam frigiderul,
îmi umpleam gura și începeam să plîng.

- Sasha, hai să murim!
- Anca, tu mă iubești?

Dragostea asta e ca un șarpe boa
și-n mine peste tot se fac noduri.
Beau cafea pe acoperișul casei. Fumez.
Anca mă iubește prea mult ca să o pot iubi și eu,
cafeaua, însă, mă face să vomit
și uit că mi-e dor.