Într-un albastru timpuriu
Mă-nec a mia oară,
Și-aș vrea ca ochiu-ți purpuriu
Să se deschidă iară!

Sub stropii mari de Soare-aș vrea
Să mă răsfeți cu șoapte,
Dar tot ce-aud e umbra grea
A vieții mele noapte.

Când sub lumina Lunii,eu
Mă-nchin la miezul nopții,
Plângând,ma învelesc mereu
Cu aripile morții...

Și printre lacrimile reci,
Cu voce tremurândă,
Îți spun " Adio! " când tu pleci
Din lumea mea plapândă.