se făcea că tu erai Osa
și eu îți eram micul Matz
colindam lumea învățîndu-i pe oameni
cum să-și țină aproapele aproape
apoi am plecat să fac dragoste cu o explozie

bună dimineața sînt în gara de nord
n-a trebuit să ne strigăm ca mama akka strigîndu-și gîștele
n-a trebuit să vorbim la telefon ori
să ascultăm la vreun radio vremea probabilă
am venit unul către altul de parcă ne-am fi fost dintodeauna
ți-am zis ce mică ești
mi-ai răspuns nici tu nu ești mai mare
aveam tren spre scarborough fair
mă duceam să le cînt
și să vînd licori de dormit

vagonul mi se părea o groapă comună
în care toți am ajuns acolo din războaie complet diferite
lumina difuză era și psalm și îmbălsămare

din cînd în cînd se auzea bere rece semințe prieteni
controlorul spunea stingeți vă rog țigara
apoi mă composta pe frunte
probabil eram singurul născut fără stea norocoasă
mi se părea că totul se mișcă în afară de mine

am închis ochii
m-am crezut năpîrstoc
dar nu era nici un martin gîscanul să mă ducă acasă
eram de fapt
o cutie a milei
în care tot mai rar cineva aruncă
o inimă