ÃŽn lumea mea,si timpul meu.lasat sa bata tare.
Un steag legat de un pilon,ecou de disperare.

O arma rupta în bucati de timpul de odata,
Aduce aminte de necaz si este abandonata.

O pana neagra de carbune,purtata ca o luntre,
De vântul ce-a vazut un corb,al timpurilor punte.

Lovit de fulger sta batrânul,coapcac stravechi,de
netrezit!
Cenusa sfânta îi sta coroana,pe radacini de neclintit!

Sageti de umbra,ce se lupta,printre norii de ciment,
Amintiri al unui soare,ce-i acum inexistent.

Si o farâma de secunda ce se-ntoarce spre trecut,
Duce anii grei în spate...si adevarul cunoscut.

Încerc s-o prind,dar este târziu,capat de drum,
Si totul se preface-n scrum.

Se aud farâme de secunda si privesc agonic,
Reflexile de timp ce cad peste ceasornic.

Lumina primaverii târzii îmi uda fata
Privesc spre cer si este gata...

A ramas doar amintirea din noapte,
A unui vis ce s-a pierdut în soapte.