când ai murit nu știam ce ți se întâmplă
eram primii oameni
și nu știam că se moare
te-am lăsat să dormi câteva ore,
dar nu te-ai trezit nici în dimineața următoare

trei nopți la rând am stat în brațele tale,
dar n-ai vrut să mă strângi
erai rece, te-am învelit, dar tot rece erai
fața ta, mâinile, picioarele tale și pieptul
se făceau albe

într-o zi ne-a plouat
te-am cărat la dos
și-am adus flori să te faci bine,
dar nu te-ai făcut

erai ud

am înjurat tot ce urca la tine pe frunte
- de la primii stropi pînă la ultima furnică -
deodată n-am mai putut să te văd
și-am plecat

noi nu știam că se moare