doamnei îi plac covrigii

își cumpără în fiecare dimineață

ne dă și nouă

stăm liniștiți apoi

parchetul scârțâie sub pașii ei

iar cartea se deschide

dănuț își șterge nasul

și agripina urcă urcă

cu păunaș cu tot

și timpul își dilată inelele verzi

o omidă cu șapcă pe banca mea

nu se mai termină

nu se mai termină

și agripina urcă

eu mă întreb cum o putea doamna

să poarte tocuri atât de-nalte

apoi pun pariu

cu celălalt din mine

că agripina aia n-avea ea tocuri așa

și soarele se lovește de banca mea

o minge de ping-pong

sărită din povestea

care urcă urcă

de-ți vine să pui mâna streașină la ochi

până privirea cade cald

pe ciorapii albi purtați de lulu

și agripina urcă

și lulu se ridică

ea citește parcă mai cu intonație

în timp ce ochii mei se agață de ciorapii ei

de fusta în pliuri

și agripina urcă

și lulu se apleacă

puțin

o, boje moi!

lulu se apleacă

și aerul din clasă se întinde

ca un elastic invizibil

și agripina urcă

o, boje moi!