Ce a fost,nu va mai fi nicicând,
Un cuvânt a fost de-ajuns,
O umbra ce nu se va-ntoare-n curând,
ÃŽn al meu suflet,crud a patruns.

Știam că sufletu-mi va plânge
Și acum,plângând,
După umbra ce-n zare fuge,
Schelălăie ca un câine muribund.

Ascultă a sufletului rugare:
"ÃŽntoarce-te,iubire!".
Speranțe false,lacrimi amare
Și o adânca dezamăgire.

Urăște tot,urăște dragostea,
Dispare dorința de-a trai.
"Unde ești,iubita mea?"
"Oare când vei mai veni?".



Sunt incepator:D