paloarea vieții
e din cauză preschimbată în piatră
nici un proces nu se mai ține în tribunalul
sufletului
mi s-au exfoliat de pe derma simțirii
mă mai bat cîteodată
cu gînduri de existență
dar plouă
și apa netezește răsufletul
și-mi pare rău
doar de fata aceea
singura
care mi-ar fi putut ține prunci în pîntece