devine trist și nodul din gât dă să scape
nu plângi doar mâna o lași să cadă după îmbrățisare
e o forma de a fi sedat. o boală în care crezi dinadins
că se vindecă dacă te oprești ca un ceas fără limbi
n-are rost să aștepți nu e nici prea târziu numai
faptul că a încetat să doară și mișcarea dintre oase
din ce în ce mai subtilă parcă îți spune a venit timpul
să termini. a venit timpul să pleci. nu. nu mai sunt
brațe, e numai liniștea care te cuprinde strâns
prea strâns să te mai întorci