Nimenea nu știe
de ce în raza nopții târzie
șoapta iubirii
se naște
și se cuprinde
în zborul-dorul-călătorul de departe.

Nimenea nu bănuiește
că uitarea nu-și găsește
poartă către tine...
și din munte
și din apă
amintirea se arată
dulce bucurie.

Nimenea nu vede;
doar tu crede,
vis visat în adevăr,
pururea chemat
cu drag fior,
să vestești cântarea
dragostei
care n-apune
nici în zori...