Mă-ntorc,privirea-ți găsesc,
Fericit că ești cu mine.
Adorm,ochii-mi odihnesc,
Știind că mâna mea pe-a ta o ține.

Încet,încet,începe-un vis,
Purtându-mi crucea-n spate,
Aproape cad într-un abis,
Cel numit singurătate.

Sunt pierdut,nu mă regăsesc,
Fug de propria-mi furtună
Aș da orice să mă trezesc...
Dar atâția nori negri se adună.

Ploaia bate asupra mea,
Vântul spre-ntuneric mă aruncă,
Inima,sufletul,mintea,
Negura nopții imi mănâncă.

Spre margine mă simt împins
Doar la tine mă gândesc.
Frica,mintea mi-a cuprins,
Doamne,oare o să reușesc?

În sfârșit,ochii mi-am deschis,
Te caut ca să-mi zâmbești,
Să-ți povestesc cumplitul vis,
Dar,iubito,unde ești?