și mi-am pus un pahar de cognac
dar și cola peste
/unii ar trage concluzia că nu-s nici mare băutor
nici ce ar trebui să fiu dacă s-ar întîmpla toate după capul meu/
m-am gîndit că doar așa-l poți citi
pe haș chinaski și am deschis cartea și am închis-o urgent
toți ăia desenați/pictați/stilizați aveau chestia foarte mare și
toți erau grotesc-ireal-virili
toți ieșeau direct din căpățîna ușor fisurată a graficianului
și puteam să-mi dau ușor cu presupusul toți făceau
sau au făcut cîndva tot felu’ de chestii extraordinare

ce să caut eu acolo
nici adevăr nici frumusețe-n sens clasic
nici măcar tuburile de neon pe care le iubesc mai mult
decît orice pe care le caut peste
tot de cînd le-am văzut galbene dînd puțină viață parcului
mort cine știe de cînd în brațele ofeliei curva
care-mi aduce uneori liniștea
doar bărbații ăia virili și presupun nefericiți pentru că
femeile erau întotdeauna în altă pagină
paharul de cognac era întodeauna în altă pagină
viața era întotdeauna în altă pagină
uneori se mai întîlnea cu femeile era un fel de reuniune toate muierile
se adunau și așteptau să vină și ea chiar venea
dar să fiu al dracului nimeni nu credea exact din cauza asta

în mod ciudat întîlnirea cu poezia
nu m-a întristat
mi-am cerut iertare mecanicilor zei ai metaforei
și mecanicului general cel mai potent dintre toți
am stat la masa mea privind un pahar
pînă cînd un fel de răsărit a căzut peste noi