violetul amar al ochilor tăi trezește minele din mine
și încerc să îmi amintesc când am decis să ridic din umeri.

te simt o iubire pierdută, uitată, veche
și te-aș strânge în brațe pentru totdeauna.
dar timpul nu curge în aeroport
unde megafoanele varsă peste noi doar acum

aeroportul e ca o trecere pentru pietoni
acum e roșu și ne iubim peste taxiurile ce șiroiesc printre noi
acum e verde și trecem unul pe lângă altul înspre nimeni
atingându-ne aripile
și poate și coatele.