de parcă nu s-ar întîmpla niciodată
îmi beau cafeaua scap piciorul în
accelerație
și pînă la un moment dat pămîntul chiar
se învîrte

aerul prea rece
un glob de sticlă pe masă
cîteva impresii scrise cu vopsea
viața-i de rahat
Dumnezeu nu mai suportă
iarna instalează o centrală cu tiraj forțat
mici forme de viață înăuntru
rostogolirea

o să vină
să-mi întoarcă pielea
să-mi înfigă-n burtă o sondă sau o țepușă
ceva rece în orice caz ceva metalic
să mă arunce direct în soare
și cineva o să privească
de parcă nu s-ar întîmpla niciodată