visez tot felul și
când în sfârșit adorm nu
dorm
sar cerbi din televizor
pe întuneric
se izbesc înnebuniți
de pereți
plutesc în cadă înfundă canalizarea umplu orașul
straturi
peste
straturi
coarnele lor
rup cablurile electrice
ninsoare în flăcări
din spatele lor
se revarsă pădurea


sparge ușa de la baie
se întoarce
în pieptenele pe care l-am aruncat
în urmă
atunci
când trebuia să mă ascund
am aruncat pieptenele
în urmă
să se facă din el o pădure
exact așa
cum era în povestea ei


m-am ascuns
au prins-o doar
pe ea nu am mai văzut-o
niciodată
și-a fost întuneric
auzeam cum e întuneric


cerbii se izbeau
de copaci
mă izbeam de pereți
o strigam

din pieptene se înalță mâna ei din mâna ei crește părul meu din care cresc

pe rând
ochii mei
ochii mei cască două guri
în beznă
gura mea
care strigă
nu vreau
să adorm
ea zâmbește îmi spune o poveste

părul meu părăie electrostatic
în întuneric
în sfârșit
adorm și nu
dorm
niciodată